Poezii

ÎNVĂȚĂTORULUI MEU

În memoria învăţătorului meu, domnul Ion Săndulescu, cu regretul că nu am avut inspiraţia să îi ofer această poezie în timpul vieţii.

Poezia a fost scrisă în data de 29-VII-1987.


Privind cu nostalgie la anii ce s-au dus,

La-al vieţii soare ce-aproape-i de apus,

Mici lacrimi, mici bobiţe în ochi i-au apărut.

Şi pare că, de-odată, dalba-i mână a stătut.

Dar el nu stă, nu, el gândeşte…

La ce gândeşte? La ceea ce-mplineşte!

La oameni el gândeşte, la copii,

La ei, la ale timpului flori vii.

Mulţumescu-ţi ţie, drag învăţător,

Ce creionu-n mână mi l-ai pus cu dor,

Cel mai paşnic dor: de copilărie…

Mult m-ai ajutat, mulţumescu-ţi ţie!

Şi de-ar fi nevoie să ţi-o dovedesc

Chiar acum o fac: ţie-ţi juruiesc

Că n-oi avea tihnă, n-oi avea răgaz

Până nu voi rupe orişice zăgaz

Ce-mi va sta în cale, nu mă va lăsa

Ca, doar pentru tine-n viaţa mea

Să apuc pe calea vieţii drumul drept,

Pentru care faptă eu demult aştept.

Această poezie am dedicat-o dragului meu dascăl, ION SĂNDULESCU, care, aşa cum am scris şi în poezie, „creionu-n mână mi l-[a] pus cu dor”.

Cu adânc respect şi consideraţie dedic această poezie, de asemenea, doamnei înv. STELA MAREŞ, care a format multe generaţii de caractere de-a lungul timpului.

Prof. DOREL PUCHEA

PROFESORULUI MEU

Dedicată domnului profesor Ion Popescu, profesor de limba şi literatura română, fost profesor de limba franceză, director al Şcolii cu clasele I-VIII Gurbăneşti.

Scrisă în data de 21-VII-1987 şi oferită astăzi, 16-VI-2008.

O, tu, profesore cu fruntea luminată,

Tu azi caietul meu mi l-ai deschis

Si prima notă-ai pus, cu mâna ta curată,

E nota ceea ce se cheamă „VIS”.

Întunecata ta privire spre abis

Si fruntea-ţi luminată de o lumină pală

Ascund în ele cel mai paşnic vis:

Cel de a educa copiii-n şcoală.

Urma-îţi-voi exemplul luminos

Căci vreau şi eu, ca tine, să educ.

Acesta-i visul meu cel mai frumos.

De el, de-al tău exemplu mă ajut.

Te rog să îţi alegi cea mai frumoasă floare

Din florile iubirii ce-ţi aduc,

Straşnic zălog că azi e sărbătoare,

Că şi de scris, precum observi, m-apuc.

AL DUMNEAVOASTRĂ FOST ELEV CARE VĂ IUBEŞTE ŞI VĂ RESPECTĂ DE-ACUM ŞI DINTOTDEAUNA,

Prof. DOREL PUCHEA

Vă mulţumesc public pentru că m-aţi ajutat să-mi văd împlinit visul care s-a născut în mintea şi în inima mea acum douăzeci şi unu de ani!

Anunțuri

Despre Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie
Acest articol a fost publicat în literatură. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s