Scenete și dramatizări

SAREA ÎN BUCATE

Dramatizare după povestea cu același nume de Petre Ispirescu

PERSONAJE:

1) Povestitor 1

2) Povestitor 2

3) Împăratul 1

4) Împăratul 2

5) Împărăteasa

6) Fata cea mare

7) Fata cea mijlocie

8 ) Fata cea mică

9) Fiul de împărat

10) Chelăreasa

11) Bucătăresele (3)

12) Mesenii

POVESTITOR 1 (iese în fața cortinei trase):A fost odată un împărat care avea trei fete. Împăratul le iubea ca pe ochii din cap, iar ele, la rândul lor, se sileau cât puteau să îl facă să uite de moartea mamei lor. Într-una din zile, împăratului îi veni o idee năstrușnică.

(Povestitorul se retrage în spatele cortinei.)

SCENA 1

Se ridică cortina. Împăratul și cele trei fete se află în grădina palatului. Fata cea mică, mai sfioasă, stă mai deoparte. În fundal se văd copacii din livadă. Se aude în surdină un cântec interpretat la nai de Gheorghe Zamfir.

ÎMPĂRATUL 1: (întrebând pe fata cea mare): Fata mea, cum mă iubești tu pe mine?

FATA CEA MARE: (după un moment de gândire): Cum să te iubesc, dragă tată? Ca mierea, atât de mult te iubesc!

ÎMPĂRATUL 1: Să trăiești, fata tatei, și Dumnezeu să-mi facă parte de tine! (Apoi către fata cea mijlocie:) Dar tu, fata tatei, cum mă iubești pe mine?

FATA CEA MIJLOCIE: Ca zahărul, tată, așa de dulce te iubesc!

ÎMPĂRATUL 1(către fata cea mai mică): Dar tu cum mă iubești, fata mea?

FATA CEA MICĂ (lăsând privirea în jos, rușinoasă): Eu … eu, tată, te iubesc ca sarea în bucate! (Brusc, se oprește fundalul sonor.)

FETELE CELE MARI (își întorc capetele și râd pe înfundate).

ÎMPĂRATUL 1(plin de supărare): Ia fă-te mai încoace, nesocotito, să ne înțelegem la cuvinte. Tu nu ai auzit pe surorile tale cele mari cu ce fel de dragoste dulce mă iubesc ele? De ce nu te-ai luat după ele să-mi spui și tu câtă dragoste dulce ai către tatăl tău? Oare de ce mă trudesc eu ca să vă cresc și să vă dau o educație încât să nu fie altele ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!

FATA CEA MICĂ (cu tristețe): Să mă ierți, tată, dar eu n-am vrut să te supăr. Eu știu că dragostea este numai una și am crezut că dragostea mea față de tine nu este mai presus decât a surorilor mele, dar nici mai prejos decât mierea și zahărul …

ÎMPĂRATUL 1: Mai ai curaj să te atingi de surorile tale cele mari? Să te duci de la mine, fată nerușinată ce ești, să nu-ți mai aud de nume!

(Fata cea mică plânge.)

FATA CEA MARE (zâmbind cu ironie): Lasă, surioară, nu mai plânge și tu …

FATA CEA MIJLOCIE: (continuând)… că poate sarea ta este mai dulce decât zahărul și decât mierea noastră! (Cele două fete mai mari pufnesc în râs. Se trage cortina.

POVESTITOR 2 (iese în fața cortinei trase): Fata cea mică își puse nădejdea în Dumnezeu și se hotărî să plece unde mila Domnului o va duce. Își luă din casa părintească un rând de haine proaste și vechi și pribegi din sat în sat, bătu din poartă în poartă, până ajunse la curtea unui alt împărat.

(Povestitorul se retrage în spatele cortinei.)

SCENA 2

Fata cea mică bate la poarta palatului. Îi iese în întâmpinare chelăreasa.

CHELĂREASA: Cine ești și ce vrei?

FATA CEA MICĂ: Sunt o fată sărmană, fără mamă și fără tată, pot spune. Caut un stăpân la care să pot să muncesc și să-mi câștig pâinea cea de toate zilele.

CHELĂREASA (cercetând-o din cap până-n picioare): Mmmda … De … Știu și eu ce să zic? … Dacă ești fată serioasă și cinstită, apoi rămâi aici, și n-o să-ți pară rău. Ce simbrie ceri?

FATA CEA MICĂ: Mai nimic. Vreau doar să mă lăsați să lucrez o vreme, și dacă vă va plăcea lucrul mâinilor mele, atunci să îmi dați cât credeți că mi se cuvine.

CHELĂREASA (bucuroasă): Îmi plac vorbele tale. Iată ce vei avea de făcut: în fiecare zi vei deretica prin cămară și vei face ordine în dulapuri. Iată cheile de la dulapuri și de la cămară.

(Se trage cortina.)

POVESTITOR 1 (iese în fața cortinei trase): Tot în seama fetei au fost lăsate și porțiile de alimente pentru curtea împărătească. Nimeni nu îndrăznea să cârtească, pentru că ea împărțea porțiile cu dreptate. Fetei nu-i plăcea să stea la bârfă, nici să vorbească necumpătat și nici să asculte astfel de vorbe. Era atât de înțeleaptă, încât găsea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închidă până și gura cea mai rea. Se duse vestea despre hărnicia și smerenia ajutoarei de chelăreasă, așa încât auzi și împărăteasa, care dori numaidecât să o vadă.

(Povestitorul se retrage în spatele cortinei.)

SCENA 3

În camera împărătesei. De jur împrejur sunt câteva scaune.

ÎMPĂRĂTEASA: Cine ești tu, fată frumoasă?

FATA CEA MICĂ (cu rușine): Măria-Ta, nu sunt altceva decât o fată sărmană și cu frică de Dumnezeu, dar care nu am avut noroc pe lume. Nu am alt gând decât să vă slujesc cu credință și să nu ies din cuvântul împăratului și împărătesei.

ÎMPĂRĂTEASA (întorcându-se într-o parte): Sunt sigură că nu poate să fie decât dintr-un neam bun. (către fată:) Am să te fac ajutorul meu. De astăzi înainte vei fi slujnica mea.

POVESTITOR 1 (i se aude doar vocea de după cortină, fără să se vadă): Și așa trecu o vreme, iar în timpul acesta fata se dovedi de toată încrederea. Unde mergea împărăteasa mergea și ea, ce lucra împărăteasa lucra, și ea. Astfel, împărăteasa începu să o iubească așa ca pe propriul său copil, mai ales pentru vorbele înțelepte pe care le spunea. Văzând așa, împăratul spuse într-o zi împărătesei:)

ÎMPĂRATUL 2: Mă mir că te-ai alipit atât de fata aceasta.

ÎMPĂRĂTEASA: Împărate, domnul meu, pe nicio altă fată nu am iubit-o cum o iubesc pe aceasta pentru vorbele ei meșteșugite.

ÎMPĂRATUL 2: Uite de ce am venit. Împăratul de la miază-noapte s-a pornit cu război asupra noastră. Mare foc și potop s-a abătut asupra împărăției. De aceea, trebuie să plec la luptă cu feciorul nostru.

ÎMPĂRĂTEASA (supărată și speriată) Măria-Ta, să nu-mi faci una ca asta!

ÎMPĂRATUL 2 (oftând): Știi că nici eu nu aș vrea, dar nu am de ales! Plecăm să alungăm pe acest lup al pustiei!

ÎMPĂRĂTEASA (resemnată): Dacă nu-i cu putință să te înduplec, atunci fie! Dumnezeu să vă aibă în pază și să vă ocrotească! (Începe să plângă. Împăratul 2 iese.  Se trage cortina.)

POVESTITOR 2 (iese în fața cortinei trase): La război, nu știu cum se întâmplă, că fiul de împărat fu rănit. Când îl aduseră acasă împărăteasa începu a se jeli și a plânge. La căpătâiul rănitului se perindau când împărăteasa, când slujnica ei, veghindu-l pe rând și îngrijindu-l.

(Povestitorul se retrage în spatele cortinei.)

SCENA 4

În camera fiului de împărat. În mijlocul camerei este un pat pe care stă întins fiul împăratului. La capătul patului – un scaun. Fata cea mică stă la căpătâiul lui și îl mângâie.

FATA CEA MICĂ (cu duioșie): Știu că te doare, dar ai să vezi că o să treacă. Spune, mai vrei ceva?

FIUL DE ÎMPĂRAT: Nu vreau nimic altceva decât să te știu lângă mine.

FATA CEA MICĂ: Sunt aici. Nu plec de lângă tine.

FIUL DE ÎMPĂRAT: Știi, cred că am început să țin la tine ca la o soră a mea. Tu ești singura care știi să îmi alini orice durere. (Fata cea mică pleacă capul rușinoasă și iese.)

POVESTITOR 2 (de după cortină): După un timp …

(Intră împărăteasa. Când o vede, fiul se ridică ușurel la marginea patului. Împărăteasa se așază pe scaunul de la capătul patului.)

FIUL DE ÎMPĂRAT: Știi ce, mamă, mie mi-ar fi voia să mă însor.

ÎMPĂRĂTEASA: Bine, măicuță, bine. O să-ți caute maica o fată bună de împărat, și de neam, și de treabă.

FIUL DE ÎMPĂRAT: Ea e găsită, mamă.

ÎMPĂRĂTEASA: Și cine este? O știu eu?

FIUL DE ÎMPĂRAT (cu rușine): Să nu te superi, mamă, dacă ți-oi spune. Mie mi-a rămas inima la fata dumitale din casă. O iubesc, mamă, ca pe sufletul meu. Din câte fete de împărați și de domni am văzut, niciuna nu mi-a plăcut ca dânsa. Ea mi-a robit inima.

ÎMPĂRĂTEASA (cu blândețe): Bine, măi mamă, tocmai o slujnică ți-ai ales? Puteai și tu să alegi o prințesă, nu o servitoare! Am fi dat sfoară în țară și ți-am fi ales!

FIUL DE ÎMPĂRAT: Mamă, decât o prințesă pe care să n-o iubesc, mai bine o fată de rând care să-mi fie aproape și la bine și la greu.

ÎMPĂRĂTEASA: Bine, fie, ai binecuvântarea mea. Acum trebuie să mai stăm de capul tatălui tău și să-l înduplecăm. (Se ridică amândoi și pleacă. Se trage cortina.)

POVESTITOR 1 (iese în fața cortinei trase): Nu a fost mare greutate să înduplece pe împărat, pentru că amândoi căzură cu rugăciune și lăudară pe fată cum știură ei mai bine. Logodiră, deci, pe fiul lor cu fata din casă a împărătesei și hotărâră și nunta. Când începură a face invitațiile, fata se rugă cu cerul și cu pământul ca la nuntă să poftească și pe tatăl ei, fără a le spune, însă, că acela este tatăl ei. Socrii au fost de acord. În ziua cununiei …

(Povestitorul se retrage în spatele cortinei.)

SCENA 5

Ne aflăm în salonul palatului. Lume multă, zgomot și muzică de nuntă. În mijloc, o masă mare cu tot felul de bunătăți. Într-un colț, mireasa discută cu bucătăresele, apoi pleacă toate „la bucătărie”, ieșind din scenă. Împăratul 1(tatăl fetei), împăratul 2 și împărăteasa stau în mijlocul mesei. Mireasa se întoarce și se așază la masă, lângă mire. Una dintre bucătărese îl servește pe împăratul 1, celelalte îi servesc pe ceilalți invitați. Mesenii încep să mănânce. Tatăl fetei gustă din bucate, dar nu îi vine să mănânce. Mai ia câteodată cu vârful cuțitului din solniță, neștiind că acolo este tot zahăr. Privește cu mirare când la mireasă, când la bucate, când la ceilalți meseni. Cheamă bucătăreasa care l-a servit și cere să i se aducă alte bucate. Bucătăreasa iese, apoi intră cu alte bucate.

ÎMPĂRATUL 1 (către cele două fete): Oare de ce n-or avea gust bucatele acestea?

FATA CEA MARE: Nu știu, tată.

FATA CEA MIJLOCIE: Ale noastre sunt foarte bune.

ÎMPĂRATUL 1 (către vecinul din dreapta): Oare ce-i cu mâncarea aceasta de      n-are nici un gust?

VECINUL DIN DREAPTA: E-he, împărate, de când n-am mai mâncat eu bucate bune ca acestea …

ÎMPĂRATUL 1: Îmi dai voie să gust?

VECINUL DIN DREAPTA: Desigur!

(Împăratul 1 gustă de la vecinul din dreapta.)

ÎMPĂRATUL 1 (către vecinul din stânga): Îmi dai voie să gust și din bucatele dumitale?

VECINUL DIN STÂNGA: Cât poftești!

(Împăratul gustă de la vecinul din stânga.)

ÎMPĂRATUL 1: (supărat, cu glas tare): Bine, împărate, m-ai chemat la nunta fiului tău ca să-ți bați joc de mine?

ÎMPĂRATUL 2 (mirat): Cum se poate așa ceva, Măria-Ta? După cum vede toată adunarea, te cinstesc și pe dumneata ca pe toți ceilalți împărați, fără deosebire.

ÎMPĂRATUL 1 (furios): Da? Atunci de ce bucatele tuturor mesenilor sunt bune, numai ale mele nu?

ÎMPĂRATUL 2: Cum așa? (Bate de trei ori din palme.)Să vină bucătăresele să dea socoteală de ceea ce au făcut. Iar de vor fi găsite vinovate, unde le stau picioarele, acolo le vor sta capetele!

FATA CEA MICĂ (se ridică sus. Către socru): Luminate împărate, eu am gătit aceste bucate pentru împăratul ce s-a supărat, și iată de ce. Acest împărat este tatăl meu. Noi eram trei surori în casa părintească. Tata ne-a întrebat într-o zi cum îl iubim noi. Sora mea cea mare a spus că îl iubește ca mierea, iar cea mijlocie ca zahărul. Eu îi zisei că îl iubesc ca sarea în bucate, iar tata s-a supărat pe mine și m-a gonit din casă. Dumnezeu nu m-a lăsat să pier și, prin muncă, cinste și hărnicie, am ajuns unde mă vedeți. Acum am vrut să dovedesc tatei că fără miere și fără zahăr poate omul să trăiască, dar fără sare nu. D-aia     i-am gătit bucatele fără sare. (Către public) Judecați dumneavoastră cine a avut dreptate.

MESENII: Așa-i! Drept ai judecat și pe nedrept ai fost alungată de acasă!

ÎMPĂRATUL 1: Ai dreptate! N-am știut să prețuiesc înțelepciunea ta! Te rog să mă ierți!

FATA CEA MICĂ (sărutând mâna tatălui său): Iar dacă fapta mea te-a supărat, te rog și eu să mă ierți!

(Toți invitații se veselesc. Se trage cortina.)

POVESTITORUL 1 (iese în fața cortinei trase): Și-am încălecat pe-o șa, și v-o spusei dumneavoastră așa. Și încălecai pe-o lingură scurtă, să trăiască cine-ascultă. Și mai încălecai p-un fus, să trăiască și cel ce-a spus.

SFÂRȘIT

About Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 43 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie
Acest articol a fost publicat în serbări școlare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s