Poveștile Anei

Am primit astăzi două povești din partea doamnei Roxana Badea, mama Anei (o fetiță de clasa a II-a), povești care m-au impresionat profund. Precizez că, potrivit doamnei Badea, aceste povești au fost concepute de fiica domniei sale, iar de tehnoredactare s-au ocupat amândouă. M-au impresionat prin frumusețea și simplitatea compoziției și prin lumea fantastică pe care o redau. Prima dintre ele a fost publicată într-unul dintre numerele revistei pentru copii „Doxi”. Structura umanistă a personalității mele m-a determinat să iubesc nespus de mult compozițiile literare. Sper din toată inima într-o colaborare cu acest copil talentat – după părerea mea – și, poate – cine știe? – în felul acesta voi putea pune și eu o piatră de temelie în formarea caracterului acestui copil. Iată de ce am luat hotărârea de a posta aceste povești pe blogul meu!

Frunza pierduta pe aripile vantului…

Autor:Ana

Varsta:aproape 7 ani

Ana, pur și simplu... un îngeraș!

parfum de primavara (poza 15)

A fost odată o toamnă cu frunzele arămii,aurii și tot felul de culori.   Dar o frunza a fost negăsita! Și niște frunze se întrebau:

Photos (poza 29) -Unde este domnul Frunzulescu?

-Unde stă domnul Frunză?

Se aude o voce:

-Știu eu unde stă!

-Unde? Unde?

-În Lacul Frunzelor. L-a luat domnul Vânticel și l-a dus în norul lui.

-Chiar? Atunci arăta-ne!Stropi de apa (poza 65)

-Veniți cu mine!

-Venim cu tine! Arată-ne drumul!

Au plecat toate și s-au întâlnit cu domnul Vânticel.   L-au întrebat:

-Unde este domnul Frunzulescu?

-Este în curte. Privește niște trandafiri.

-Ne duci și pe noi acolo?

-Haideți cu mine!

Și au ajuns să privească minunații trandafiri. Domnul Frunzulescu a fost atât de fericit de revedere încât a sărit de bucurie! Dar, după petrecerea dată în cinstea revederii frunzelor cu dl. Frunzulescu, nimeni nu mai știe ce s-a întâmplat cu el. …. Probabil că va urma partea a II-a. Acum mergem răgușite, la culcare…

Stropi de apa (poza 53)

Fotografiile au fost preluate de pe http://www.albumdefamilie.ro/, cu mii de mulțumiri.

Povestea Fluturilor-  Compusă de Ana azi, 4.02.2010, scrisa în mare parte de ea la calculator, cu corectarea facuta de Roxana.- haha! ce face febra din copil!:)

20 de poze cu...fluturi!

A fost o mică zâna care s-a dus să culeagă fragi și mure, dar, într-o zi, nu a mai găsit, însă  ea se uimise că a găsit fluturi. Fluturii aveau o mie de culori, dar unul avea numai o culoare și el era cel mai frumos. Printre toți fluturii, el era necăjit că avea numai o culoare, dar toți îl admirau pentru frumusețea lui.20 de poze cu...fluturi!

– Oh, eu sunt cel mai urât!

Și zâna spunea:

-Tu ești cel mai frumos și te fac Regele-Fluture!

-Chiar crezi că sunt cel mai frumos?! – zise timid fluturele.

-Da, ești cel mai frumos, și nu te mint! Mi se pare că ești cel mai atrăgător fluture, îi răspunse zâna.

Fluturele pică pe gânduri și apoi spuse:

20 de poze cu...fluturi!– Cred că ai vorbit prea mult! Spune-mi ce sarcini am de îndeplinit ca rege!

Este ceva simplu:vei merge la Regina-Florilor!

Fluturele spuse că va putea face asta. Și a pornit la drum….

În drumul său a găsit niște fluturi tare frumoși și el le spunea că era o fluturoaică tare frumoasă în grupul lor.

Niște fluturi îi spuneau:

-Ești îndrăgostit, Rege?20 de poze cu...fluturi!

– Nu, nu , nu sunt!

Dar el era numai cu ochii pe fluturoaică.

A luat-o cu el la drum. Dar fluturele se lovea de nori uitându-se prea mult la frumoasa-fluturoaica.

Fluturoaica era de fapt prințesa tuturor fluturilor, dar domnul rege nu știa…

Au ajuns, într-un târziu, la frumoasa Regină a Florilor.

Regina i-a invitat în castelul ei făcut din petale de trandafiri.

Când a văzut cât de frumoși erau, ea le-a spus:

– Puteți să fiți regi și regine, dacă doriți, pentru că un rege trebuie să fie frumos , să știe multe și să aibă o prietenă frumoasă!

Ei, ca Rege și Regină, au avut o nuntă mare și au invitat toți cunoscuții.

Și au trăit fericiți împreună cu copiii lor .

20 de poze cu...fluturi!20 de poze cu...fluturi!

Fotografiile au fost preluate de pe http://www.toxel.ro/, cu mii de mulțumiri.

About Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 43 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie
Acest articol a fost publicat în literatură. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Poveștile Anei

  1. Roxana spune:

    🙂 Multumim frumos. Sigur ca va fi placerea noastra sa va avem ca indrumator.
    Multumim pentru tot.

  2. pucheadorel spune:

    Vă mulțumesc! Voi face tot ceea ce-mi stă în putință ca să vă pot fi de folos, atât dumneavoastră, cât și tuturor celor interesați de ajutorul meu! O voi face cu multă, multă plăcere!

  3. pucheadorel spune:

    Ce a mai scris Ana, oare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s