Un cadru didactic special, formator de formatori

În urmă cu un an de zile am scris un articol despre un profesor drag inimii mele, d-l Ion Popescu, directorul Școlii Gimnaziale cu clasele I-VIII Gurbănești. În textul acelui articol am amintit, fugitiv, e-adevărat, numele unui alt mare om de școală, cu promisiunea că voi reveni într-alt articol: d-na înv. Stela Mareș. Iată că am revenit, cam târziu, ce-i drept, dar timpul a zburat așa de repede de parc-a fost ieri…

La data scrierii articolului sus-menționat, „Un om inimos, o școală model”, doamna înv. Stela Mareș încă își mai desfășura activitatea în cadrul școlii. Ulterior, însă, la puțină vreme, evenimente neplăcute au îndepărtat-o într-un mod neplăcut și cât se poate de brutal de mediul școlar.

Dar să o luăm de la început. Având în spate o carieră didactică de mai bine de patruzeci de ani, cu gradul didactic I luat „pe bune” și cu notă mare în 1989 (dacă nu mă înșel), doamna Stela Mareș a călăuzit pe drumul deloc ușor al vieții zeci și zeci de destine ale copiilor care au trecut prin mâinile domniei sale. Personal nu am fost elevul domniei sale, ci al altui învățător de înaltă calitate și probitate profesională, regretatul Ion Săndulescu (despre care poate voi scrie odată un articol), dar am stat de vorbă cu foști elevi ai domniei sale care au confirmat faptul că dumneaei și-a făcut meseria cu probitate, fermitate și demnitate profesională. Un om demn, dârz, uneori chiar sever (atunci când se impunea), dar un om care, dacă îi cercetai cu deamănuntul sufletul, se dovedea extrem de sensibil la valorile umane. Dealtfel, foști elevi de-ai domniei sale au urmat cariera didactică, la fel ca și una dintre cele două fete pe care le are. Consider că Dumnezeu a hărăzit-o cu acest tact pedagogic și dragoste de profesie pe care și le-a manifestat din plin.

În ceea ce mă privește, primul contact real pe care l-am avut cu doamna Stela Mareș (în afara faptului că domnia sa mă cunoaște de când eram un țânc) a fost odată cu debutul meu în cariera didactică. Domnia sa a fost cea care m-a ajutat extrem de mult cu materiale necesare: planificări, proiecte didactice, fișe de lucru și altele. A fost un ajutor de neprețuit! Nu voi uita niciodată cum mergeam uneori chiar noaptea (pe la orele 19,30 – 20,00 pe timp de iarnă) la dumneaei acasă, pentru că atunci mă întorceam de la școala unde lucram și unde făceam naveta pe jos, ca să-i cer diverse materiale. Nu de puține ori mă invita în casă și-mi oferea un pahar cu suc sau un fruct ori ceva dulce…

Multă vreme activitatea domniei sale de la clasă a fost completată de munca de responsabil de comisie metodică la învățători și de metodist care răspundea de cercul metodic Lehliu de care aparțineam. La nivel de comisie metodică activitățile erau diverse și frecvente, în așa fel încât mai tot timpul eram „în priză”, în sensul bun al cuvântului, deși nu de puține ori lucrul acesta nu era în „asentimentul” colegilor. Totuși, conștiinciozitatea și abnegația domniei sale ne determinau să lucrăm la un înalt grad de pregătire profesională. Aveam activități în fiecare semestru fiecare învățător în parte, iar lucrul acesta pe mine personal mă impulsiona extrem de mult.

O personalitate puternică, ce a știut să facă față multor vicisitudini, atât în societate, cât și în familie, căci cu toții avem, uneori, de trecut astfel de „praguri”… dar puțini reușesc să-și păstreze coloana vertebrală și înalta ținută și probitate profesională și morală!

În calitatea domniei sale de metodist și responsabil de centru metodic, doamna Stela Mareș reușea de cele mai multe ori să mobilizeze colegii pentru a realiza activități cu totul deosebite în cadrul centrului metodic Lehliu. Când urma o activitate la centrul metodic se pregătea nopți întregi pentru reușita acestei activități și pentru a fi, în același timp, bine pregătită pentru activitatea de la clasă, lucru care a condus, inevitabil, la o bună și meritată recunoaștere la nivel de Inspectorat Școlar al județului Călărași. Am învățat foarte multe lucruri la aceste activități, chestiuni care mi-au folosit în activitatea didactică, și țin să mulțumesc doamnei Stela Mareș pentru acest lucru.

Anul acesta, însă, așa cum spuneam, un eveniment extrem de neplăcut a îndepărtat-o, din păcate definitiv, de mediul școlar care a consacrat-o și pe care l-a slujit cu atâta abnegație și acuratețe. În luna martie a anului 2011, la două luni după ce am scris articolul despre domnul director Ion Popescu, o boală cumplită și nemiloasă a smuls-o din mijlocul elevilor de clasa I pe care îi conducea și a dus-o direct pe un pat de spital. Nu pot spune despre ce boală este vorba, deși știu, pentru că nu am acordul domniei sale în acest sens. Nu pot spune decât că este vorba despre o boală aproape incurabilă în acest moment și care necesită periodic transfuzie de sânge. Boala aceasta a debutat într-un moment de vârf al carierei doamnei învățătoare, un moment în care se gândea la o proximă pensionare, dar nu atât de rapidă. O boală nemiloasă, care a smuls din mediul didactic un om de o deosebită calitate profesională…

Ce poți spune în fața destinului!… Uneori nu ai altceva de făcut decât să te resemnezi și să accepți faptul că e momentul să te retragi și că momentul în care va „cădea cortina” nu mai este atât de departe pe cât credeai…

Dumnezeu să ne aibă în pază pe toți!

Cu deosebită considerație și stimă,

Dorel Puchea

Anunțuri

Despre Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie
Acest articol a fost publicat în cadre didactice, didactic, diverse, educatori, personalități locale, social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Un cadru didactic special, formator de formatori

  1. Pingback: POVESTEA S-A SFÂRȘIT, CORTINA A CĂZUT… | Școala – universul copilăriei

  2. silver price zice:

    Activitatea cenaclului „Cubul Critic Oblio” se desfăşoară în cadrul Centrului cultural „Dunărea de Jos” şi beneficiază de suportul revistei aceluiaşi centru, „Dunărea de Jos”. Acest cenaclu continuă, de fapt, activitatea altor două cenacluri (în sensul că, în mare, este vorba de aceiaşi oameni şi aceleaşi idei): „Anton Holban” (Casa Corpului Didactic, 1995-2002) şi „Gellu Naum” (Casa de Cultură a Studenţilor, 2001-2005), cenacluri care au fost coordonate de către criticul şi profesorul literar C-tin Dimofte. Talentul critic şi profesoral al domniei sale a făcut ca un nucleu de tineri elevi să devină, deja, tineri scriitori. Şi asta pe parcursul, după cum se vede, a cincisprezece ani de activitate. Între tinerii formaţi sub bagheta profesorului Constantin Dimofte, următorii merită menţionaţi: Marius Grama, Matei Leonard, Octavian Miclescu, precum şi subsemnatul, Andrei Velea. Mai târziu, acestui „nucleu” s-a alăturat şi Adi G.Secară, tânăr poet, critic literar şi prozator, care organizează şi coordonează întâlnirile din „Sala cu pian” sau de la mansarda „Centrului Cultural Dunărea de Jos”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s