7 septembrie 2014 – 21 de ani de la moartea lui Eugen Barbu

eugen-barbu-213198lEugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București – d. 7 septembrie 1993, București) a fost un membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder.

Scurtă prezentare[modificare | modificare sursă]

Fiul scriitorului Nicolae Crevedia,[1] Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate.

În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. Conflictual și resentimentar, înconjurat de toți frustrații lumii literare, Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu.[2] În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR. În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională.[3] Din 1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămâna [4].

A fondat și condus revistele Săptămâna și România Mare.

A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naționalistă România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.

A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu.[5]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba).[6] A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Princepele (volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.

A lăsat și un Jurnal.

A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături deFlorin Piersic.

A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III (1978).[6][7][8]

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Nuvele și povestiri:

Romane:

Reportaje:

Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare:

Teatru:

Piesele sunt adunate în vol. Teatru;

Versuri:

Traduceri din Faulkner, Th. Mann etc; Readuce în literatura română opera lui Panait Istrati; Scenarii de film: seria Haiducilor.

Pamfletarul Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu director de reviste[modificare | modificare sursă]

Gazetarul Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu, critic de artă[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu despre Sabin Bălașa[modificare | modificare sursă]

Romancierul Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

Eugen Barbu despre …[modificare | modificare sursă]

  • „… odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce.”[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-01-17/%E2%80%9CEugen+Barbu+e+fiul+lui+Nicolae+Crevedia%E2%80%9D
  2. ^ Gabriel Dimisianu: Un martor din apropiere
  3. ^ http://agonia.ro/index.php/essay/13911134/print.html
  4. ^ Critici in profil RO
  5. ^ http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/jurnalul-national/eugen-barbu-a-fost-exclus-din-uniunea-scriitorilor-555725.html
  6. ^ a b http://www.romlit.ro/eugen_barbu
  7. ^ http://www.romlit.ro/cui_i_e_fric_de_plagiat
  8. ^ http://catavencu.ro/din-memoriile-lui-nicolae-manolescu-ii-20276

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deEugen Barbu
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate deEugen Barbu.

SURSA: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Barbu

Anunțuri

Despre Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 44 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie
Acest articol a fost publicat în curiozități, didactic, istorie, istorie literară, literatură, social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s