Scrisoarea unui cadru didactic revoltat – o posibilă scrisoare deschisă către ministrul educației, oricare ar fi el

semn-intrebare

Stimate domnule ministru,

Vă scriu cu o durere nemărginită, durere care provine dintr-o mare frustrare și, în același timp, dintr-o mare dezamăgire. Dezamăgiri am avut eu multe în viața mea de peste 42 de ani, dar o dezamăgire mai mare ca asta nu cred să fi avut. De ce spun asta? O să vedeți, domnule ministru. O să vedeți. O să vedeți DOAR dacă aveți ochi ca să vedeți. Păi bine, bre, domnule ministru, cum este posibil așa ceva într-o instituție națională care se mai vrea și de referință și care este subordonată ministerului pe care îl conduceți? Cum, nu știți? Un ministru se poate să nu știe ce se întâmplă în propria sa ogradă? Greu de crezut… În fine, atunci stați să vă spun eu, domnule ministru.

În anul școlar 2012-2013, cu mari speranțe, am depus cererea pentru efectuarea primei inspecții curente în vederea înscrierii la gradul didactic II. La această primă inspecție am primit nota 10. În toamnă, la începutul anului școlar 2013-2014, mi-am făcut dosarul pentru gradul II pe care l-am depus la timp și neîntârziat. A doua inspecție curentă mi-a fost făcută pe 20 martie 2014, tocmai în ziua când împlineam 41 de ani. Și atunci am primit nota 10. Inspecția specială am avut-o pe 27 martie, anul curent. Am primit din nou nota 10. Plin de încredere și de avânt tineresc, deși nu mai sunt tocmai tânăr la 42 de ani, m-am apucat nebunește (acum așa consider) să învăț pentru examenul final. Sincer, am RUPT CARTEA (la figurat vorbind) și am muncit intelectual de m-am spetit, lăsând toate treburile gospodăriei în sarcina soției mele, care m-a înțeles și m-a susținut. De ce, domnule ministru? De ce? De ce, când alții mergeau la mare sau la munte ca să-și petreacă vacanța, eu stăteam ore în șir până pe la 2-3 noaptea pe scaun la birou de mi se umflau picioarele, cu cartea sau cu materialele găsite pe net și scoase la propria mea imprimantă, în față? Păi să vă spun tot eu de ce? ca să am și eu satisfacția muncii împlinite. Unde este satisfacția aceasta, domnule ministru? Sincer, în sistemul de învățământ aceasta nu se mai) regăsește.

semn-intrebare

Prima parte a vacanței (cam o săptămână) mi-am petrecut-o descărcând și printând materialele de la bibliografie pe care eu nu le aveam și pe care le găseam pe net. Apoi… apoi a început nebunia, domnule ministru. Am tocit, domnule ministru, de mi-au sărit capacele. Pentru ce, domnule ministru? Pentru ce? Am întrebat în stânga și în dreapta ce programă să folosesc, dar nu a știut nimeni să-mi spună. Atunci am folosit programele pe care le găsisem pe net, în integralitatea lor. Cea de limba și literatura română, literatura pentru copii și matematică este valabilă din anul 2000, iar cea pentru pedagogie din 2007. Ulterior, după examen, am auzit de la colege (adică la nivel de „radio șanț”, nimic oficial, domnule ministru) că nu trebuia să învăț decât metodica limbii și literaturii române, metodica matematicii și pedagogie. Nimic din literatură, unde am citit foarte mult, nimic din gramatică, nimic din literatura pentru copii, nimic din partea „practică” a matematicii (deși am avut și o problemă de rezolvat!!!). Dar era prea târziu. De ce, domnule ministru? De ce? De ce nu s-a ținut cont de programă? Și dacă tot nu s-a ținut cont de ea, de ce nu a fost schimbată?

semn-intrebare

Apoi a sosit ziua primului examen, cel la metodica limbii și literaturii române și la metodica matematicii. Doamna care coordona asistenții, care mi s-a părut un fel de șefă a lor, vorbea foarte tare, o dată chiar a țipat la noi, nervoasă, pentru că, chipurile, era gălăgie, deși nu începuse încă examenul. Îmi venea să-i zic: „Cucoană, dacă dumneata ai fi învățătoare iar eu aș avea un copil, în ruptul capului nu l-aș da la dumneata!” Pur și simplu m-am simțit execrabil. Parcă toți eram proprietatea ei, sclavi pe plantație. De ce, domnule ministru, devreme ce nouă ni se cere să nu țipăm la copii și să nu-i stresăm? De ce?

semn-intrebare

După ce ni s-au înmânat foile de examen au venit profesorii, adică domnul Vasile Molan, pentru care am avut și am încă un mare respect, domnul Mihail Roșu, pe care îl respect la fel de mult și domnul Ioan Ovidiu Pânișoară, pe care îl cunosc mai puțin, nefiindu-mi profesor. Problema este, însă, că atunci când colegele le-au prezentat nelămuririle lor cu privire la subiecte, au fost foarte evazivi. Nu ne-au lămurit deloc. În fine, am dat examenul și, analizându-mă îndeaproape și reanalizându-mă, analizând și cu alți colegi, știu că am lucrat pentru o notă cu siguranță mai mare decât 8 (nota de „trecere”). A doua zi, pe 27 august, ziua fatidică a rezultatelor, am rămas ȘOCAT să constat că nota primită (pe nedrept) era MULT mai mică. De ce, domnule ministru? De ce? Vă întreb ostentativ: de ce? Știu dinainte că nu voi primi vreodată vreun răspuns, dar… de ce?

semn-intrebare

Evident, am făcut contestație. Nu am fost singurul. Când am depus contestația am întrebat când să vin. Mi s-a spus de către secretara facultății să vin a doua zi în jur de 10, dar rezultatele contestațiilor se vor afișa în jur de ora 13. Știind, însă, că a doua zi, pe 28 august, era programat examenul oral la pedagogie începând de la ora 9, m-am înființat de urgență a doua zi dis-de-dimineață în speranța că vom fi trecuți pe liste, așa, pentru orice eventualitate, și noi, cei „picați” (nu din cer!). Însă surprizele au continuat să se țină lanț. Pe liste erau afișați doar cei care „trecuseră”. Noi, cei „proști”, nu eram nicăieri. Cu o răbdare de elefant, am așteptat. Și am așteptat. Și am tot așteptat. Ora 13 a sosit. Ora 13 a trecut. Pe la 13,20 o colegă îmi spune: „Du-te, Dorel, și întreabă la secretariat ce se întâmplă!” Am întrebat. Mi s-a spus că președintele comisiei nu venise. Era vorba despre profesorul Ioan Ovidiu Pânișoară. Am coborât din nou și am așteptat iarăși o vreme, tot ca proștii. Între timp profesorii care fuseseră în comisiile pentru pedagogie (Marin Manolescu, Laura Ciolan, Diana Csorba și încă unul, căruia nu i-am reținut numele) plecaseră. Că doar nu erau să ne aștepte pe noi! Nedumerit, în mintea mea se nășteau întrebări: „Și cu noi cum rămâne? Dacă, prin absurd, primim 8 la contestații, cine ne mai ascultă pe noi la pedagogie?” Tata-mare (aș răspunde acum)! De ce, domnule ministru, de ce?

semn-intrebare

Când, într-un final, a venit și domnul Pânișoară. Nu după mult timp, împreună cu rezultatele celor de la oral, s-a afișat o hârtie pe care scria că toate contestațiile au fost respinse ca fiind nefondate. De ce, domnule ministru? De ce?

semn-intrebare

Când au avut timp să le reexamineze? Anterior, la educatoare cineva, care primise 8,90, după contestație a primit 10. Niște colege vorbeau despre niște foi pierdute, apoi regăsite de către examinatori. Nu știu dacă se refereau la colega respectivă sau la altcineva. De ce, domnule ministru? De ce?

semn-intrebare

La pedagogie, care este a altă ramură a educației, s-au afișat contestațiile la examenul scris, dar nicio notă nu a fost modificată (să gândească, oare, toți examinatorii la fel?), iar la psihopedagogie specială o singură colegă a mai primit 37 de sutimi, insignifiant și oricum mult prea puțin pentru a putea promova. Doar învățătorii au rămas, de data asta, „proștii sistemului”. Data viitoare, cine știe!… De ce, domnule ministru, de ce? De ce atâta bătaie de joc la adresa celor care vă „furnizează” studenți de pe urma cărora mâncați o pâine grasă și miezoasă, indiferent că sunt ei: educatoare, învățători, profesori? Domnule ministru, vă mai întrebați de ce vă pleacă oamenii din sistem? Nu vă mai întrebați, domnule ministru (dacă v-ați întrebat vreodată), vă răspund eu: pentru că sunt tratați precum sclavii pe plantații.

semn-intrebare

Iertați-mă, domnule ministru, dacă par prea „acid”! Nu par, ci sunt, dar nu din vina mea, domnule ministru, ci din vina dumneavoastră și a o parte dintre oamenii dumneavoastră. Iertați-mă dacă vi se par prea multe „de ce”-urile mele. Nu sunt. Sunt convins că sunt încă mulți colegi de-ai mei (și de-ai dumneavoastră, domnule ministru, deși dumneavoastră nu prea vă considerați colegul nostru, fiind pe cea mai înaltă treaptă a ramurii învățământ!) care vor să vă întrebe: „De ce, domnule ministru? De ce?”

semnul-exclamarii

Precizare: Acest articol NU este un pamflet, ci o realitate.

Al dumneavoastră COLEG, domnule ministru,

Dorel Puchea

About Dorel Puchea - Biserica „Harul” Lehliu Gară

profesor, 43 de ani, creștin penticostal, îndrăgostit de Dumnezeu, de natură și de profesie
Acest articol a fost publicat în didactic, diverse, educatori. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Scrisoarea unui cadru didactic revoltat – o posibilă scrisoare deschisă către ministrul educației, oricare ar fi el

  1. Ovidiu spune:

    1. Faptul ca ai citit si ai invatat atat de mult nu inseamna ca ai si stiut de acea nota.
    2. Despre domnul Panisoara, faptul ca ai spus ca nu il cunosti, spune totul.
    3. Faptul ca ai luat 10 la inspectii nu inseamna nimic. Notele de la inspectie nu sunt buni predictori pentru notele la examenul scris. Se stie ca nota 10 se primeste mult prea usor la probele orale.
    4. Apelativul „cucoana” nu sta bine unui invatator, dar am inteles de ce l-ai folosit.
    5. Legat de programe, cred ca ar fi trebuit sa te adresezi la sursa direct – centrul de perfectionare. Nu sa intrebi pe unul sau altul.
    6. „Vrajeala” cu pierdutul foilor o aud an de an. O colega care lua frecvent 3-4 la titularizare se plangea an de an ca i se pierd foile. E asa un fel de „scuza” frecventa in randul spargatorilor de seminte care se duc la titularizare si la gradul II. La gradul I nu prea ajung. Ca un fapt divers, acea colega lua la evaluarea de toamna pentru suplinire intotdeauna 8-9 sau chiar 10. A se face legatura cu punctul 3.
    7. Ce legatura are faptul ca la educatori o colega a luat 10 dupa contestatie cu situatia ta? Sa intelegem ca ei i s-a facut o favoare si tie nu!?

    Ai putea sa reclami multe neajunsuri ale sistemului: examene prost organizate (am patit eu la definitivat), mesele grase care se fac la inspectii, aranjamentele de la concursurile si olimpiadele scolare; lipsa unor bareme clare la examene, subiecte date in afara programei etc.

    Oricum eu cred in tine si sunt sigur ca vei face fata pe viitor!
    Mult succes!

    • Cu privire la comentariul dumneavoastra, tin sa fac cayeva precizari. 1. Eu chiar stiu ce am scris, asa ca iese din discutie chestiunea asta. 2. Despre domnul Panisoara nu am spus ca nu-l cunosc (va rog sa cititi cu atentie contextul), ci ca il cunosc mai putin pentru ca nu mi-a fost profesor. 3. Sunt de acord. Dar hai sa va mai spun ceva. La definitivat am luat 8,45 media, de la aceiasi profesori. Atentie, a nu se crede ca eu acuz profesorii, eu acuz sistemul. 4. Ma bucur ca ati inteles contextul. 5. Am sunat la centru pana „mi-a venit acru” ca sa intreb de pregatire (care nu s-a mai facut), asa ca… 6. Probabil ca aveti dreptate. 7. Nu vreau nicio favoare. Am vrut sa spun ca doar la invatatori nu s-a afisat situatia exacta dupa reexaminare, asa cum s-a facut la ceilalti. 8. Multumesc pentru urari!

  2. Pop Vladimir spune:

    Domnule Purchea, dacă nu scăpaţi din complexul ăsta de persecuţie, riscaţi să faceţi o depresie şi e păcat, că sunteţi tânăr, aveţi familie şi o carieră înainte. Nu disperaţi. Programe neclare, corectări subiective, degringoladă în organizare, chiar unele nedreptăţi şi favorotisme, vor exista întotdeauna. Păstraţi-vă forma intelectuală la care aţi ajuns după doi ani de muncă sârguincioasă, informaţi-vă despre următoarea sesiune de grad, citiţi în continuare, dar fără să tociţi. Creierul oboseşte. Fiţi perseverent, dovediţi-vă valoarea, în ciuda dezamăgirii. Nu sunteţi nici primul, nici ultimul în situaţia asta.

  3. Gabriela spune:

    Stimate coleg,si eu sunt invatatoare. Stiu ce inseamna examenele,deoarece anul acesta am sustinut examenul final pentru obtinerea gradului didactic I.Permite-mi sa-ti raspund unui singur ,,de ce? „.De ce te-ai inscris la examenul pentru gradul II? Pentru ca ai vrut! Ti-ai asumat toate riscurile : acela al inspectiilor la clasa,acela al invatatului,,pe branci”,acela al promovarii/nepromovarii probei scrise,acela al maririi salariului cu…mi-e rusine sa pomenesc.Definitivatul este obligatoriu,gradele sunt optionale.De-asta sunt atat de multi colegi in pragul pensionarii doar cu definitivatul.Dar nu sunt stresati.Atunci,ce-ar mai fi de spus?Ca sistemul nostru de educatie este atat de prost gandit si structurat…Referitor la dl profesor Ioan Ovidiu Panisoara-e un profesor de nota 10,mi-a fost profesor in facultate.Bafta multa in continuare! Vei reusi ,daca iti doresti !

    • Eu sunt foarte de acord cu dumneavoastră. Asta nu înseamnă, însă, că gunoiul trebuie ascuns sub preș. Am tăcut cu toții prea multă vreme la nedreptățile din sistem și ne-am resemnat prea repede, nu credeți? Pe domnul Pânișoară nu-l cunosc așa de bine, nu mi-a fost profesor, deci nu mă pot pronunța. Dar îi cunosc pe iluștrii profesori Molan și Roșu pe care îi respect, îi admir și aș putea spune că îi iubesc (mai ales pe Domnul Molan). Nu profesorii sunt problema mea, nu am nimic cu ei, ci sistemul în sine, care după părerea mea este putred. Vă mulțumesc pentru urări, intenționez să continui!

    • roset spune:

      Până la urmă ce-ați vrut a spune?

      • Ionescu spune:

        Mă mir că aţi luat examenele, păcat, nu aţi fost în stare să pricepeţi esenţa lucrurilor. De ce consideraţi că este normal să-şi asume riscuri, de ce ?

    • roset spune:

      Până la urmă nu înțeleg ce vrei a spune, Gabriela?

  4. Domnule coleg, inspectiile curente se apreciaza cu calificative nu cu note! De cativa ani se pune accentul pe metodica ceea ce mi se pare firesc in contextul actual. In alta ordine de idei, mi se pare ca refularea asupra ministrului nu e relevanta pentru felul cum se desfasoara invatamantul in tara noastra. Ministrii vin si pleaca, sistemul de invatamant este intr-o continua suferinta ca urmare a subfinantarii si a dezinteresului celor care au fost la putere in ultimii 25 de ani. Indiferent de cine conduce destinele invatamantului romanesc, noi avem datoria morala sa fim bine pregatiti, sa ne respectam blazonul de dascali, sa ne bucuram de apreciere si respect in comunitate!

    • Se poate să aveți dreptate. Oricum, cred că ori nota 10, ori calificativul FB e cam același lucru. Nu este niciun fel de refulare asupra ministrului, era doar o adresare simbolică. Am și specificat: „oricare ar fi el”. Aprecierea comunității trebuie câștigată. Eu mi-am câștigat-o.

    • Magnolia spune:

      „In alta ordine de idei, mi se pare ca refularea asupra ministrului nu e relevanta pentru felul cum se desfasoara invatamantul in tara noastra.”

      Ce Dumnezeu?!?!?!?

  5. Ionescu spune:

    Vedeţi domnule Dorel cât de dezbinaţi suntem?. Oare şi magistraţii îşi fac mea culpa?!.Aţi văzut cât de „capabilă” este d.na Gabriela şi d.voastră nu?.De asta suntem lăsaţi la coadă şi lăsaţi să băltim în mocirlă.Sunt profesor din repartiţie din anul 1976 la unul din cele 5 licee din ţară cu renume şi cunosc toate sistemele. AVEŢI PERFECTĂ DREPTATE. Cei care sunt ironici şi vă dau sfaturi sau vă acuză au ajuns pe uşa din spate dascăli şi nici nu au habar ce vorbesc. Nici dacă ar mări salariul dascălilor de 100 ori lucrurile nu se vor îndrepta, răul s-a produs, nu mai ai cu cine să faci învăţământ de calitate când nu interesează pe nimeni de cum predai, de punctualitate la ore, de conţinutul lecţiilor, de metodică, de calitatea materialului pe care îl primeşti spre educare şi instrucţie, ca să nu mai vorbim de porcăria de :post titularizabil 2 ani , 3ani etc. Toată activitatea unui dascăl este apreciată în funcţie de cum a făcut sau a participat la un proiect, a scris culegeri sau manuale( de parcă toţi dascălii ar avea acest har) , a făcut pe banii lui o serie de cursuri şi multe alte prostioare. Competenţa profesională şi pedagogică nu contează, nici caracterul şi personalitatea lui. Toată dăscălimea se omoară să obţină puncte, restul nu mai contează,şi multe altele ….Succes!

    • Ovidiu spune:

      Va pomeniti ca in 1976 s-a dat si titularizare!? Aprecierea „Cei care sunt ironici şi vă dau sfaturi sau vă acuză au ajuns pe uşa din spate dascăli şi nici nu au habar ce vorbesc.” arata ca va considerati superioara, ceea ce nu e bine. Un 9:35 la titularizare, un 9:00 la definitivat (dupa mari probleme de organizare) si un doctorat cu bursa in spate cred ca sunt suficiente argumente impotriva a ceea ce ati putea numi „pe usa din dos”.

      • Ionescu spune:

        În 1976 era o repartiţie pe ţară în ordinea mediei obţinute în cei 5 ani de facultate.Examenele de definitivat şi grade se dădeau numai la Bucureşti. Deful după 3 ani iar grd.2 şi 1 numai după 5 ani de f. bine şi examene tot la Bucureşti. Grd.2 era scris şi f. dificil iar grd.1era ca un doctorat acum.Dar problema era alta, superioritatea mea provine din cei 40 ani petrecuţi la catedră şi în fap alta era problema pe care cu tot respectul şi doctoratul dv. a pus-o în discuţie d.nul Dorel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s